Rugăciuni la
locul martiriului
Celebrant. În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.
Toți. Amin.
C. Domnul, modelul și tăria martirilor, să fie cu voi!
T. Și cu duhul tău.
Lector. Comemorarea martiriului fericitei Veronica Antal
Ziua de 24 august 1958 a fost pentru credincioșii catolici din Hălăucești și din satele din jur, o zi de sărbătoare, întrucât aproximativ o mie de copii și tineri urmau să primească sacramentul sfântului Mir. Pregătirile ca și celebrarea sfintei Liturghii au fost intense, înălțătoare, pretutindeni simțindu-se un aer de înțelegere și bunăvoință, o atmosferă de pace, specifică marilor sărbători. Dar deodată, spre seară, ca o lovitură de trăsnet, o întâmplare avea să tulbure liniștea satului. Cutremurătoare și de neimaginat. Un fapt de o cruzime inexplicabilă, care a zguduit toate satele dimprejur, aducându-le o popularitate și o faimă nedorite pe moment, dar care mai târziu avea să schimbe părerea încetățenită despre satele moldovenești, pentru că aceste meleaguri aveau să fie sfințite cu sângele unei fecioare, căzută martiră pentru curăție.
Povestește o martoră: „În dimineața zile de 24 august 1958, trebuia să sosească la Hălăucești, pentru a administra sfântul Mir, monseniorul Petru Pleșca. Noi am pregătit în grabă arcuri de triumf, am amenajat altarul de la Răstignit, unde avea să se celebreze sfânta Liturghie…
În timpul sfintei Liturghii am observat că Veronica era cam palidă… După sfânta Liturghie Veronica a luat masa cu mine și împreună cu alte fete, ba chiar a servit la masă”.
„La ora 3 după-amiază, completează o altă martoră, am mers din nou în biserică, iar sora Electa ne-a luat în sacristie, ca să o ajutăm la împăturit veșmintele folosite la sărbătoare. Veronica, așezată pe un scaun, rula brâiele albastre, iar noi împătuream albele…
Așa tristă, ca în ceasul acela, nu am mai văzut-o niciodată și repede m-am indispus și eu. Ea, observând acest lucru, mi-a spus: «Parcă mă apasă ceva greu!». «De ce, oare?», am continuat eu, dar ea nu mi-a mai răspuns.
În seara zilei Mirului noi trebuia să ne întoarcem împreună acasă… dar Veronica ne-a spus să mergem înainte, pentru că avea să ne ajungă din urmă. Era pe înserate. Drumul era umblat și noi nu puteam bănui vreun pericol. Nu se mai auzise de astfel de întâmplări până atunci.
Între timp, ajungând acolo unde drumul făcea un cot, ne-a ajuns din urmă cu căruța un om de la noi și ne-a invitat în căruță, iar noi am acceptat, fără a mai sta pe gânduri…
Din căruță aruncam mereu privirea spre Hălăucești ca să o zăresc pe Veronica. Mai erau cam o sută de metri până la conducta de apă Timișești-Iași, când ne-am întâlnit cu cel care avea să o ucidă, care mergea spre Hălăucești. În același timp, însă, am văzut-o și pe Veronica venind grăbită spre casă, dar nu a mai ajuns”.
„A doua zi după Mir, declară o martoră, eu, cu încă o fată, pășteam vacile prin apropiere când, dintr-odată, vine un om și ne spune că Veronica lui Binu este moartă în păpușoi. Ne-am dus acolo și am găsit-o, într-adevăr, moartă, la circa 40-50 de metri de fântâna lui Vangheaua. Era cu fața în jos și cu capul spre Barticești… Mâna dreaptă era întinsă în lături, iar mâna stângă sub piept; în ea ținea rozariul… I-am ridicat capul… Era lovită peste tot. Pe spate avea doi strujeni în formă de cruce”.
Medicii i-au găsit 14 lovituri la gât și la față. Mâinile și picioarele îi erau străpunse. La frunte avea încă o lovitură. Ei discutau între dânșii și spuneau că, înspre ziuă, ucigașul a trecut încă o dată pe la ea și, găsind-o vie, i-a mai dat câteva lovituri, ca să-i închidă gura definitiv…
Oamenii din Botești, Nisiporești și Hălăucești, alergau spre locul numit Fântâna lui Vangheaua să vadă, să audă, să vorbească în șoaptă și să întrebe: „Cine? De ce?”
„Soțul meu, completează o altă martoră, împreună cu un alt om, a pus-o în căruță, ca s-o ducă acasă. El a văzut în mâna ei sfântul rozariu plin de sânge. Criminalul o lovise cu un cuțitaș care, fiind prea mic, nu a pătruns la inimă și ea s-a chinuit mult până să moară”.
Veronica a fost îmbrăcată în rochie albă, cu voal și coroniță pe cap, desculță, iar pe față și pe mâini purta semnele luptei.
„Am înțeles ce luptă cumplită a avut ea, își amintește un alt martor, când am văzut, pe o mare porțiune de porumb, sângele proaspăt cu care era stropit… Cingulul și scapularul i-au rămas curate, intacte; cingulul ca un scut al castității, iar bucățica de scapular care îi odihnea pe piept, în jurul gâtului, ferindu-i inima de ispita păcatului”.
Mama Veronicăi povestește: „Toate lucrurile ei frumoase, după ce a murit, le-am dat de pomană. Nu mai păstrez decât cărțile, iconițele și câteva lucrușoare de-ale ei. L-am iertat pe făptuitorul care mi-a ucis copila; i-am iertat pe toți!”
Pe o banderolă de pe catafalcul Veronicăi scria: „A luptat cu bărbăție, pentru sfânta feciorie!”
Cântec
Ref. Când Domnul e cu noi, cine e-mpotriva noastră?
Când Domnul e cu noi, cine poate fi-mpotrivă!
1. N-ar putea să ne despartă de iubirea lui Cristos
Nici foamea, nici sabia, nici necazul, ori durerea. Ref.
2. Dacă tatăl nu l-a cruțat pe unicul său Fiu pentru noi,
Cum ar putea să ne refuze vreo altă rugăminte? Ref.
3. Acum, la dreapta Tatălui, Cristos se roagă pentru noi.
Urmând cuvântul său, (asemenea Veronicăi), și moartea o vom învinge. Ref.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,28-33
În acel timp Isus le-a spus ucenicilor săi:
În acel timp, Isus le-a spus apostolilor săi: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul! Temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să piardă şi trupul, şi sufletul în Gheenă! 29 Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. 30 Vouă însă vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap. 31 Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii. 32 Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. 33 Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri”.
Cuvântul Domnului
Laudă ție, Cristoase
(După proclamarea Evangheliei celebrantul poate rosti un scurt cuvânt de învățătură sau citi fragmentul de mai jos )
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Fraților și surorilor, împreună cu fericita Veronica Antal, fecioară și martiră, care și-a dat viața pentru a-l mărturisi pe Dumnezeu, să-l sărbătorim pe Mântuitorul nostru, martorul credincios al Tatălui:
Doamne, ne-ai răscumpărat pentru Dumnezeu cu sângele tău!
Prin martirii tăi, care au îmbrățișat de bunăvoie moartea ca mărturie pentru credință,
– dă-ne, Doamne, adevărata libertate a spiritului.
Prin martirii tăi, care și-au mărturisit credința până la sânge,
– dă-ne, Doamne, puritate și statornicie în credință.
Prin martirii tăi, care au mers pe urmele tale purtând crucea,
– dă-ne, Doamne, harul să suportăm cu tărie greutățile vieții.
Prin martirii tăi, care și-au spălat veșmintele în sângele Mielului,
– dă-ne, Doamne, harul să învingem toate ispitele trupului și ale lumii.
Prin mijlocirea fericitei Veronica Antal, care s-a numărat printre fecioarele înțelepte,
– dăruiește-ne viață nepătată și înțelepciune.
Tatăl nostru…
(În funcție de timp, se poate recita și sfântul Rozariu – Misterele de durere, sau cel puțin al cincilea mister de durere)
C. Dumnezeule atotputernic și veșnic, tu i-ai dat fericitei fecioare martire Veronica Antal harul să lupte până la moarte pentru păstrarea integrității sale sufletești și trupești; dă-ne, prin mijlocirea ei, harul să răbdăm orice suferință din iubire față de tine și să ne îndreptăm cu toate puterile spre bunurile împărăției tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul Tău, care fiind Dumnezeu, împreună cu Tine viețuiește și domnește, în unire cu Duhul Sfânt, în toți vecii vecilor.
T. Amin.
Cântec
Voi merge într-o zi s-o văd în ceruri sus,
Pe Maica lui Isus și fericit voi fi.
Refren:
La cer, la cer, la cer, voi merge într-o zi.
La cer, la cer, la cer, voi merge într-o zi.
Voi merge într-o zi să mă unesc cu dor,
Cu-al îngerilor cor spre a o proslăvi.
Voi merge într-o zi, cu dor nespus aștept
La-l Mamei mele piept să mă pot odihni.
Voi merge într-o zi, aceasta-mi dă puteri;
În valea de dureri să lupt să pot trăi.
Voi merge într-o zi și-n cer, în sfânt lăcaş;
De slava ei părtaș, în veci și eu voi fi.
Rugăciune
T. Dumnezeule, Părinte atotputernic,
noi te lăudăm şi îţi mulţumim
pentru că i-ai dat slujitoarei tale Veronica Antal
tăria de a-şi păstra curăţia cu preţul vărsării sângelui,
devenind un exemplu de trăire autentică a credinţei.
Cu multă bucurie,
ea şi-a oferit viaţa slujirii lui Isus prin votul de curăţie
şi prin rugăciune continuă a căutat să aibă mereu
candela aprinsă pentru a-l întâmpina pe Mirele său divin.
Te rugăm, Părinte veşnic,
să o învredniceşti pe slujitoarea ta, Veronica,
cu aureola sfinţeniei
ca să devină o adevărată pildă vie de tărie creştină
şi să-i susţină pe tinerii şi tinerele noastre
pe drumul desăvârşirii şi al fericirii adevărate.
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
Binecuvântarea finală
C. Domnul să vie cu voi.
T. Și cu duhul Tău.
C. Domnul să vă binecuvânteze și să vă păzească!
T. Amin.
C. Să lumineze fața ța asupra voastră și să se îndure de voi!
T. Amin.
C. Să-și întoarcă privirea spre voi și să vă dăruiască pacea sa!
T. Amin.
C. Și binecuvântarea lui Dumnezeu atotputernicul,
a Tatălui, și a Fiului, † și a Sfântului Duh,
să coboare asupra voastră și să rămână pururea cu voi.
T. Amin.
