Utile

Numele localităţii, Nisiporeşti, este un nume nou, dat de statisticile şi de actele administrative aşezării care spre sfârşitul perioadei interbelice purta numele dublu, Nisiporeşti – Zăpodia. Nisiporeşti este numele unui sat vechi care a fost pe valea stângă a Moldovei, sub poala terasei superioare a acestui râu, iar mai apoi s-a mutat pe terasa superioară.

Zăpodia este numele pe care aşezarea l-a purtat, în statisticile catolice, începând cu anul 1806. Nu se cunoaşte motivul pentru care statisticile catolice au dat aşezării acest nume şi nici motivul destrămării satului care a fost aşezat pe valea Moldovei, sub poala terasei superioare, şi mutarea satului pe vatra actuală.

În perioada interbelică se mai observau urmele bisericii, iar prin anul 1970, cu ocazia unor săpături cu caracter agricol, s-au scos la iveală morminte din fostul cimitir al satului.

Catolicii din Nisiporeşti sunt emigranţi catolici din Transilvania, aşezaţi aici în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, şi au fost semnalaţi pentru prima dată în statisticile catolice din raportul anonim despre situaţia bisericilor catolice din Moldova, scris probabil în anul 1776. În cadrul Parohiei Săbăoani, se menţionează gruparea de sate „Fiumicino”/Omiceni, lângă Bârgăuani/, „Lancuza” e Bargaoano, villagi vicini a Talpa e distanti tre ore da Saboano in tutto circa 60 anime.

Nu putem aprecia cam câte familii vor fi fost atunci, însă numărul lor a fost mic. Aceşti emigranţi s-au aşezat în partea nord-est a satului Nisiporeşti, în viroaga care se află la nord de liziera satului, spre Hanu Ancuţei, fapt pentru care – în raport – i s-a zis „Lancuza” – La Ancuţa. Ulterior s-au regrupat pe viroaga care trece prin mijlocul satului, mai spre răsărit de locul primei aşezări. În limba slavonă „vale” – „zăpdie”.

Matricolele Parohiei Hălăuceşti din anul 1780 conţin un Status animarum al parohiei, în care se menţionează: In pago Thomestiensi 18 fam. 98 animae. Denumirea In pago Thomestiensi în anul 1780 şi In Tumest în anul 1786 rămân fără explicaţie. O tradiţie locală pretinde că numele acesta ar veni de la o poreclă „Toma” pe care o avea o familie Antal care era mai numeroasă în acea parte.

Status animarum 1806 numeşte satul Zăpodia, iar din anul 1909, în statisticile şi matricolele catolice, satului i se mai zicea şi Nisiporeşti.

Schematismul Misiunii din anul 1850 menţionează că biserica din Zăpodia, închinată Adormirii Maicii Domnului, a fost construită în anul 1846. La fel, statistica bisericilor catolice din Moldova din perioada 1871-1872 arată că biserica de lemn din Zăpodia s-a construit în anul 1846.

Biserica veche din Nisiporeşti s-a construit din cărămidă în anul 1900 şi a avut multe reparaţii şi modificări.

Din anul 1957 Nisiporeşti este centru parohial prin dezmembrare de la Parohia Hălăuceşti. De asemenea, parohia are două filiale: Târgu Neamţ şi Tupilaţi.

La 31 decembrie 2008 era înregistrat la Parohia Nisiporeşti un număr de 739 de familii cu 1.620 de credincioşi.

La ora actuală se construieşte o biserică măreaţă, în spatele celei vechi, care a fost începută în anul 1993, întreruptă până în anul 2000, de atunci reluându-se lucrările în ritm alert.

La 25 noiembrie 2003 în Parohia Nisiporeşti a fost deschisă cauza de canonizare a tinerei Veronica Antal, terţiară franciscană, ucisă în ziua de 24 august 1958 de un tânăr care ar fi voit s-o necinstească.

Actualmente în parohie îşi desfăşoară activitatea şase preoţi şi un frate. Din anul 2007 lucrează surorile din Congregaţia „Compania Maicii Domnului”, ocupându-se de copiii cu dizabilităţi şi colaborând cu preoţii responsabili cu pastoraţia copiilor şi tinerilor. Asociaţii şi mişcări prezente în parohie: „Armata Maicii Domnului”, „Ordinul Terţiar Franciscan”, grupul de rugăciune al tinerilor „Sfântul Maximilian Kolbe”.